TEROARE. Asta e cuvantul care descrie cel mai bine ce am simtit atunci. Dar nu numai atat. Frustare, agonie si o durere sfasietoare ce ma rupea in bucati. Oribil.
Este visul ce ma chinuie de cateva noti si nu-mi da pace. Ma nelinisteste, iar sfarsitul este mereu acelasi: eu cazand prada aceleiasi disperari nemiloase.
Mereu e acelasi: Fug, Fug si tot fug sa gasesc un doctor ca sa o salvez pe ea, dar niciodata nu ajung. Prima oara m-am oprit in drum, n-am mai putut sa alerg. picioarele nu ma ascultau. pur si simplu imi simteam picioarele de plumb, deabea miscandu-se. Frustrarea si nebunia ma cuprindeau, vroiam sa tip, sa rup, sa sfasii...nu am putut sa o salvez. A murit.
Apoi din nou acelai vis [sau ma rog, acelasi inceput]. De data asta am aleas un cal. L-am ales pe cel mai rezistent, dar imediat am regretad ca nu l-m ales pe cel mai rapid. pare prostesc, dar frustarea m-a cuprins imediat si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe fata. Apoi mi-am dat seama ca am trecut de spital si nu mai aveam cal. Eram doar eu, in noapte, intr-o ploaie rece si marunta.
M-am intors, alergam. Poi am vrut sa renunt, era prea tarziu, dar o altcineva m-a luat de mana si mi-a zis ca continui. Ma tras dupa ea, am continuat sa alerg, cu toate ca vroiam sa renunt. Stiam ca este prea tarziu.Dar am continuat sa alerg dupa ea. Si am ajuns. Am ajuns la spital. Nu imi amintesc ce s-a intamplat acolo, doar ca doctoru a venit cu noi...Dar nu am ajuns. A murit.
Este visul ce ma chinuie de cateva noti si nu-mi da pace. Ma nelinisteste, iar sfarsitul este mereu acelasi: eu cazand prada aceleiasi disperari nemiloase.
Mereu e acelasi: Fug, Fug si tot fug sa gasesc un doctor ca sa o salvez pe ea, dar niciodata nu ajung. Prima oara m-am oprit in drum, n-am mai putut sa alerg. picioarele nu ma ascultau. pur si simplu imi simteam picioarele de plumb, deabea miscandu-se. Frustrarea si nebunia ma cuprindeau, vroiam sa tip, sa rup, sa sfasii...nu am putut sa o salvez. A murit.
Apoi din nou acelai vis [sau ma rog, acelasi inceput]. De data asta am aleas un cal. L-am ales pe cel mai rezistent, dar imediat am regretad ca nu l-m ales pe cel mai rapid. pare prostesc, dar frustarea m-a cuprins imediat si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe fata. Apoi mi-am dat seama ca am trecut de spital si nu mai aveam cal. Eram doar eu, in noapte, intr-o ploaie rece si marunta.
M-am intors, alergam. Poi am vrut sa renunt, era prea tarziu, dar o altcineva m-a luat de mana si mi-a zis ca continui. Ma tras dupa ea, am continuat sa alerg, cu toate ca vroiam sa renunt. Stiam ca este prea tarziu.Dar am continuat sa alerg dupa ea. Si am ajuns. Am ajuns la spital. Nu imi amintesc ce s-a intamplat acolo, doar ca doctoru a venit cu noi...Dar nu am ajuns. A murit.
