Deci si prin urmare..

Il cheama Matei. Defapt Poleanu Dan Matei. Asa l-a chemat pana acum si asa o sa-l cheme si in continuare. E singura certitudine pe care o avem cu totii. Ca si dupa ce moare tot asa o sa-l cheme. De ce? Pentru ca asa ii chema pe parintii lui ( Poleanu) si restu ca asa au vrut ei. Dar nu cred ca va intereseaza asta.
Deci sa o luam de la capat. Numele lui e Matei....

Genius!

Ce zi!..a inceput ca orice zi: urata! Si s-a terminat ft. tare. Am plecat de la ultimele 2 ore [ desi eram singurii ratatii care mai erau in scl] si ne-am dus in parc. Ce sa facem? Pai jucam fazan! cand nu am mai avut cuvinte, ne apucam de "Apropo de" PLICTISEALA. Vine St. Incepe caterinca. Depanam amintiri de mult trecute de prin Taca cu saniile si case de zapada. Apoi incepe decrierea casei lu T. Canalul al 2-lea de langa scoala. Ii vine mobila, muncitorii lucreaza din greu asa ca le oferim si de mancare: specialitati turcesti [rahat de toate natiile]. Acum eu ii bat lu T in teava sa lase vorba cu Aurolacu' 3 ca trebuie sa cer zahar de la vecinu: Aurolacu' 2.

bACK IN Business

HeHe!...Uite-ma din nou. Sincer m-am plictisit si cum nu am ce face..vreau sa scriu iar. Mi-am cam iesit din mana si nu-mi vine in minte nici un subiect. Desigur s-au intamplat multe. A inceput scoala [dar asta nu intereseaza pe nimeni, pt ca toata lumea stie]. La mine in scoala s-a intamplat ceva nasol. S-a descoperit un caz de gripa porcina... sincer, vestea nu m-a surprins. Scoala mea [146 I.Gh Duca] este o gradina zoologica. Pe bune! Avem de la Poney, pauni, girafe, fosile, bufnite, bolovani[ avem si decorul de a zoo] etc... Iar porcii nu fac exceptie! Deci gripa e la ea acasa

!

S-a mai dus un rege!

Sincer vestea asta a fost un soc pentru mine. Era vre-o 9 dimineata si ma uitam la stiri cand vad titlul : Michael Jackson a murit! Nu pot spune ca sunt vre-o fanatica, dar chiar imi placea de el. Ei bine, nu chiar de el, ci de muzica lui. Pot spune ca imi pare rau ca a murit si ca lumea a pierdut un om talentat ce a adus o importanta contributie in lumea muzicii [ asta suna ca luata din carte, da' ehh... ce sa zic si eu :d]

Favorite Song : They don't care about us

Okey-Dokey..O leapsa de la Andreea


CE ÎNSEAMNĂ AZI PENTRU MINE: Nervi

DAR IERI?: Plictiseala

UNDE VOI FII MÂINE: Unde am fost si pana acum.

CE URĂSC CEL MAI MULT: Cocalari.

CINE MI-A SCHIMBAT VIAŢA, CEL MAI RECENT: nobody

MELODIA MEA REPREZENTATIVĂ: Kelly Clarkson- Maybe [luv it :X:X]

AZI MĂ SIMT: Ca dracu'

AM PIERDUT: Speranta ca voi face facultatea in UK [ mda. o prostie.]

AM CÂŞTIGAT: O cearta [ ce mai castig! :]

ZÂMBESC: Nu prea mai zambesc. Da cand ma pornesc nu ma poti opri.

Ce Sunt Eu?

Eu sunt:

......o fata [ asta e evident]

......cea mai mare insensibila de pe planeta

......dar si cea mai buna prietena

......fata cu picioarele pe pamant

......fata care trebuie sa gandeasca uneori si pentru ceilalti

......cea pe care o doare undeva de toti cei care nu o plac

.....cea care ii face pe ceilalti sa rada [ daca ma auzi razand nu te poti abtine]

.....cea care intra in toate buclucurile posibile

.....dar care si iese cu brio din ele

.....fata care e cine vrea si cum vrea, iar cui nu-i convine sa ma scuteasca :P

My phone.

Azi mi-am primit telefonul inapoi. Yuppy :x. Ma rog am descoperit ca mi s-a stricat o casca de la castile telefonului [ vedeti si voi cat de aiurea suna]. Shut!!! Eh important e ca acum am din nou muzica :X:X...[ MP3 mi l-am pierdut sau furat sau nu stiu. In orice caz, nu mai e :D:D]

Back!

Deci dupa o lunga absenta...foarte lunga chiar, am revenit! Ei bine lucrurile s-au schimbat mult. S-a terminat scoala si a venit vacanta, lucru pe care il ador. Cmbpst a revenit!!! [ ma rog, fara B da' cred ca lucrul asta o sa se schimbe de la toamna] Asa ca singura mea dorinta pe care o am acum este un MP3...Mi l-am pierdut pe al meu....Si am nevoie disperata de unul...sau macar de telefonul meu...care e in service [ a treia ora]. Cred ca tehnologia are ceva cu mine. De exemplu: calculatorul mergea perfect cand era in camera lu' tata. De cand e al meu se strica non-stop. Laptopul la fel: de cand am inceput sa umblu eu pe el se tot blocheaza. De mobil nu mai vorbesc.

Gosh!!! Ce am eu de toate se stica pe langa mine?

Anyway...VARA!!!

Reflectii...

Prietenia :....o mare minciuna...nu poti sa crezi in nimeni niciodata....deh, asa suntem cu totii: cu totii avem 2 fete...dar asta e lumeain care traim si ar fi mai bine sa ne obisnuim cu gandul ca nu vom avea niciodata o persoana in care sa avem incredere totala....lumea e o cocina de porci doar ca stau oamenii in ea

LET'S HAVE SOME FUN!!!

Mai e doar o saptamana pana la teze...Spaima noastra....dar stiti ce?...ma cam doare undeva de teze. Oricum nu mai conteaza. De ce sa ne rupem in invatat cand oricum tezele nu vor mai conta pentru noi [akm mai nou dam admitere la liceu, o porcarie din punctu' meu de vedere] si daca ar fi sa o ne uitam in perspectiva viitorului, putem noi sa fim de 10, fara relatii si pile nu faci nimic... ca deh...asa e in Romania...sau poate ca asa e peste tot.


In concluzie, daca nu ai invatat pana acum, e inutil sa te apuci sa inveti intr-o saptamana asa k las-o balta si LET'S HAVE SOME FUN!!!

DE CE?

Oare tu sti cum e sa te simti la pamant? Sa nu mai ai niciun pic de forta in tine si sa te astepti sa cedezi in orice clipa? sti cum e ca cineva sa te faca sa te simti un nimic, un nimeni? increderea nu mai e...speranta a murit...tot ce vrei e sa pleci departe, unde nimeni nu te cunoaste, unde nimeni nu stie...intreaga mea fiinta este contruita pe baza intrebarii "de ce"...care nu si-a gasit raspunsul...

mda...la film

Oke....mult mediatizatu film "Weekend cu mama" e de tot rahatu. Nu se intampla nimic tot filmu. Au vrut sa spuna multe lucruri si n-au reusit sa zica nimic. Dialoguri care se presupun a fi "obisnuite " pentru adolescenti sunt trase de par si mult mai vulgare decat felul in care vorbim noi.

Deci inca o data s-a demonstrat ca filmele romanesti sunt de tot rahatu'.

Hmm...tot visul.

In ultimele zile, m-am chinuit mult sa aflu ce este cu visul acela. Inca ma ingrozeste sa stiu ca nu pot salva aceea persoana, dar mi-am dat seama de ceva: aceea persoana sunt eu. Suna stupid, dar asa e! Dar tot eu sunt si cea care pleaca dupa doctor, cea care vrea sa renunte, dar si cea care continua sa alerge.

Parca m-am dezintegrat in 3 fiinte diferite: bolnava, lasa si perseverenta.

E ata de ciudat, dar parca ar vrea sa spuna ceva...

SCRISOARE DIN TABARA:

Draga mami si tati,

Ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a inecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana.
Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui. Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze? Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel. Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc.
Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu. Probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.
Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie. Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare. Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme.
Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie.

Apropo, ce e un pedofil ?

Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam vaselina. Nu va faceti griji. Suntem bine.

Visul

TEROARE. Asta e cuvantul care descrie cel mai bine ce am simtit atunci. Dar nu numai atat. Frustare, agonie si o durere sfasietoare ce ma rupea in bucati. Oribil.
Este visul ce ma chinuie de cateva noti si nu-mi da pace. Ma nelinisteste, iar sfarsitul este mereu acelasi: eu cazand prada aceleiasi disperari nemiloase.
Mereu e acelasi: Fug, Fug si tot fug sa gasesc un doctor ca sa o salvez pe ea, dar niciodata nu ajung. Prima oara m-am oprit in drum, n-am mai putut sa alerg. picioarele nu ma ascultau. pur si simplu imi simteam picioarele de plumb, deabea miscandu-se. Frustrarea si nebunia ma cuprindeau, vroiam sa tip, sa rup, sa sfasii...nu am putut sa o salvez. A murit.
Apoi din nou acelai vis [sau ma rog, acelasi inceput]. De data asta am aleas un cal. L-am ales pe cel mai rezistent, dar imediat am regretad ca nu l-m ales pe cel mai rapid. pare prostesc, dar frustarea m-a cuprins imediat si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe fata. Apoi mi-am dat seama ca am trecut de spital si nu mai aveam cal. Eram doar eu, in noapte, intr-o ploaie rece si marunta.
M-am intors, alergam. Poi am vrut sa renunt, era prea tarziu, dar o altcineva m-a luat de mana si mi-a zis ca continui. Ma tras dupa ea, am continuat sa alerg, cu toate ca vroiam sa renunt. Stiam ca este prea tarziu.Dar am continuat sa alerg dupa ea. Si am ajuns. Am ajuns la spital. Nu imi amintesc ce s-a intamplat acolo, doar ca doctoru a venit cu noi...Dar nu am ajuns. A murit.

inceputuri...

Va spun de pe acum, asta nu e un blog facut sa fie citit. suna ciudat, nu? ca doar pentru astea sunt facut blogurile, sa fie citite.... defapt, eu doar vroiam un loc in care sa pot scrie. ce? nu conteaza. tot ce-mi trece prin minte.

Ce as mai putea sa spun? cate ceva despre mine? nu. despre viata mea? inca incerc sa aflu ce e cu ea. cam asta fac eu zilnic. incerc sa-mi gasesc un scop, un loc in care sa simt ca apartin. inca nu l-am gasit. de ce ?...nu pot spune.