duminică, 26 aprilie 2009

LET'S HAVE SOME FUN!!!

Mai e doar o saptamana pana la teze...Spaima noastra....dar stiti ce?...ma cam doare undeva de teze. Oricum nu mai conteaza. De ce sa ne rupem in invatat cand oricum tezele nu vor mai conta pentru noi [akm mai nou dam admitere la liceu, o porcarie din punctu' meu de vedere] si daca ar fi sa o ne uitam in perspectiva viitorului, putem noi sa fim de 10, fara relatii si pile nu faci nimic... ca deh...asa e in Romania...sau poate ca asa e peste tot.


In concluzie, daca nu ai invatat pana acum, e inutil sa te apuci sa inveti intr-o saptamana asa k las-o balta si LET'S HAVE SOME FUN!!!


sâmbătă, 18 aprilie 2009

DE CE?

Oare tu sti cum e sa te simti la pamant? Sa nu mai ai niciun pic de forta in tine si sa te astepti sa cedezi in orice clipa? sti cum e ca cineva sa te faca sa te simti un nimic, un nimeni? increderea nu mai e...speranta a murit...tot ce vrei e sa pleci departe, unde nimeni nu te cunoaste, unde nimeni nu stie...intreaga mea fiinta este contruita pe baza intrebarii "de ce"...care nu si-a gasit raspunsul...


duminică, 12 aprilie 2009

mda...la film

Oke....mult mediatizatu film "Weekend cu mama" e de tot rahatu. Nu se intampla nimic tot filmu. Au vrut sa spuna multe lucruri si n-au reusit sa zica nimic. Dialoguri care se presupun a fi "obisnuite " pentru adolescenti sunt trase de par si mult mai vulgare decat felul in care vorbim noi.
Deci inca o data s-a demonstrat ca filmele romanesti sunt de tot rahatu'.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Hmm...tot visul.

In ultimele zile, m-am chinuit mult sa aflu ce este cu visul acela. Inca ma ingrozeste sa stiu ca nu pot salva aceea persoana, dar mi-am dat seama de ceva: aceea persoana sunt eu. Suna stupid, dar asa e! Dar tot eu sunt si cea care pleaca dupa doctor, cea care vrea sa renunte, dar si cea care continua sa alerge.

Parca m-am dezintegrat in 3 fiinte diferite: bolnava, lasa si perseverenta.

E ata de ciudat, dar parca ar vrea sa spuna ceva...


SCRISOARE DIN TABARA:

Draga mami si tati,

Ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a inecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana.
Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui. Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze? Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel. Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc.
Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu. Probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.
Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie. Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare. Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme.
Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie.

Apropo, ce e un pedofil ?

Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam vaselina. Nu va faceti griji. Suntem bine.

vineri, 10 aprilie 2009

Visul

TEROARE. Asta e cuvantul care descrie cel mai bine ce am simtit atunci. Dar nu numai atat. Frustare, agonie si o durere sfasietoare ce ma rupea in bucati. Oribil.
Este visul ce ma chinuie de cateva noti si nu-mi da pace. Ma nelinisteste, iar sfarsitul este mereu acelasi: eu cazand prada aceleiasi disperari nemiloase.
Mereu e acelasi: Fug, Fug si tot fug sa gasesc un doctor ca sa o salvez pe ea, dar niciodata nu ajung. Prima oara m-am oprit in drum, n-am mai putut sa alerg. picioarele nu ma ascultau. pur si simplu imi simteam picioarele de plumb, deabea miscandu-se. Frustrarea si nebunia ma cuprindeau, vroiam sa tip, sa rup, sa sfasii...nu am putut sa o salvez. A murit.
Apoi din nou acelai vis [sau ma rog, acelasi inceput]. De data asta am aleas un cal. L-am ales pe cel mai rezistent, dar imediat am regretad ca nu l-m ales pe cel mai rapid. pare prostesc, dar frustarea m-a cuprins imediat si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe fata. Apoi mi-am dat seama ca am trecut de spital si nu mai aveam cal. Eram doar eu, in noapte, intr-o ploaie rece si marunta.
M-am intors, alergam. Poi am vrut sa renunt, era prea tarziu, dar o altcineva m-a luat de mana si mi-a zis ca continui. Ma tras dupa ea, am continuat sa alerg, cu toate ca vroiam sa renunt. Stiam ca este prea tarziu.Dar am continuat sa alerg dupa ea. Si am ajuns. Am ajuns la spital. Nu imi amintesc ce s-a intamplat acolo, doar ca doctoru a venit cu noi...Dar nu am ajuns. A murit.

inceputuri...

Va spun de pe acum, asta nu e un blog facut sa fie citit. suna ciudat, nu? ca doar pentru astea sunt facut blogurile, sa fie citite.... defapt, eu doar vroiam un loc in care sa pot scrie. ce? nu conteaza. tot ce-mi trece prin minte.

Ce as mai putea sa spun? cate ceva despre mine? nu. despre viata mea? inca incerc sa aflu ce e cu ea. cam asta fac eu zilnic. incerc sa-mi gasesc un scop, un loc in care sa simt ca apartin. inca nu l-am gasit. de ce ?...nu pot spune.